stii...pe unii dintre noi un moment de panica... un moment critic sau pur si simplu atunci cand se intampla ceva si ajungem sa fim fata in fata cu moartea ne invata sa pretuim mult mai mult viata....nu se stie cand vom muri, nu se stie cum vom muri, ar trebui sa pretuim si cele mai simple lucruri in viata ...faptul ca avem prieteni, ca avem o familie...ca avem o viata normala care ne aduce bucurii in fiecare zi.... sunt sigura ca noi nu vedem acele mici bucurii ale vietii de zi cu zi, dar atunci cand o sa dispara le vom simti cu desavarsire lipsa....tot ceea ce trebuie mentionat e ca...viata e scurta...si se termina de cele mai multe ori cand te astepti mai putini. cei buni si plini de viata se duc primii sus...
...ceasul vietii se va opri candva pentru fiecare dintre noi...pentru unii mai devreme...pentru altii mai tarziu...pentru altii mult prea devreme ...si nu e corect...si n-a fost corect...la 18 ani aveai un viitor in fata...vise...dorinte...2 zile au mai ramas...nimanui nu-i vine sa creada cat de repede
a trecut un an...de la acea zi intuneacata de decembrie...3 zile au fost...3 zile in care toata lumea se ruga si spera sa te trezesti...in a 4 zi...vestea a cazut ca o bomba peste toti...credeam ca e doar o nascocire...o nascocire care de fapt era adevarul...adevarul dureros si mult prea greu de acceptat...noaptea de 31 decembrie 2008 a fost una de doliu pentru multi...multora nu le-a venit sa creada...multora inca nu le vine sa creada desi a trecut atata timp...poza ta a ramas neclintita in clasa in care tu ai ocupat rolul de "Sef al clasei"...iar amintirea ta ii insoteste permanent pe toti cei care te-au cunoscut... ....Totul in viata este o lectie... si trebuie sa o luam ca atare. Moartea de cele mai multe ori ne face mai puternici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu