luni, 1 martie 2010

de ceva timp in fiecare dimineata ma trezesc cu sperantza k astazi o sa fie diferit...k o sa dispara durerea...si seara ma culc cu aceeasi dezamagire k este inca acolo...imi trec prin minte fel de fel ed ganduri...si mi-e frik sa gasesc raspunsul la intrebarea " cum ar fii daca ...?"
...ma simt atat de neputincioasa...si ma doare ca nu pot face nimic...o sa fie bine...trebuie sa fie bine...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu